La 30 ianuarie 1878, un tânăr de numai 27 ani, susţine la Paris doctoratul cu tema Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare. Revistele din Paris au publicat recenzii elogioase, iar Analele Observatorului din Paris i-au tipărit lucrarea în întregime, în 1885. Un alt mare matematician român, Gheorghe Ţiţeica, aprecia astfel teza lui de doctorat: „A înscris pentru totdeauna numele lui Haret în ştiinţă“. Spiru Haret era primul român care obţinea un doctorat în matematici în Franţa. Era cât pe-aci să nu mai ajungă să îl susţină. În aprilie 1877 intrasem în război alături de Rusia contra Imperiului Otoman. Bursierii români din Paris au socotit de datoria lor să vină în ţară, să se înroleze, dar ministrul Învăţământului, G. Chiţu, le-a telegrafiat să rămână şi să-şi continue studiile.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, numele lui Spiru Haret nu se leagă în primul rând de această contribuţie fundamentală la matematici şi astronomie, ştiinţă pentru care făcuse o pasiune de când era în clasa a III-a şi a citit un articol despre lună. Spiru Haret este cel care a aşezat învăţământul românesc pe temeinice baze. A înţeles perfect rolul pe care îl are educaţia într-o societate şi s-a străduit să creeze condiţiile necesare pentru ca profesorii să îşi poată împlini menirea, iar elevii să poată învăţa.
Avea un respect deosebit pentru dascăli. Ajuns ministru, a încurajat punerea unui medalion în localul şcolii care să amintească de învăţătorul său, Toma Săvescu, a participat la ceremonie şi a rostit un frumos elogiu. La o întâlnire a corpului didactic, atunci când preşedintele adunării îl salută şi îi mulţumeşte că „s-a coborât“ în mijlocul lor, îi replică că el nu se coboară, ci vine în mijlocul colegilor, pentru că şi el este profesor.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
