La 19 ianuarie 1890, în casa Catincăi si a lui Emanoil Procopiu, s-a născut primul copil al familiei, căruia i-a fost dat numele de Stefan (asemenea marelui voievod al Moldovei)…

După terminarea liceului (absolvit cu media cea mai mare), s-a îndreptat spre Universitatea din Iasi.

În toamna anului 1919, cu o formatie stiintifică închegată, cu o experientă de viată si o viziune realistă, Procopiu a plecat la Paris si a obtinut titlul de doctor în stiinte. Revenit, episodic, în Bucuresti, a hotărât să se stabilească în Iasi pentru tot restul vietii; si-a dedicat întreaga activitate stiintei, îndeplinindu-si cariera de profesor, întregindu-si opera prin descoperirea magnetonului Bohr-Procopiu (o constantă fizică si unitatea naturală pentru a exprima momentul magnetic al unui electron), al Efectului Procopiu (efectul circular al discontinuitătii de demagnetizare care apare la trecerea unui curent electric alternativ printr-un fir feromagnetic); anterior, prin studiul birefringentei solutiilor coloidale si a suspensiilor cristaline, descoperise depolarizarea longitudinală a luminii care le străbate/„fenomenul Procopiu”.

Mai multe pe EU aleg România.