E foarte greu să dai o definiție acestui anotimp. De fiecare dată când încerc, constat că nu am cuvinte suficiente pentru a-i descrie toate minunile. Cum să scrii despre feeria de culori care îmbracă pădurea, de parcă cineva a revărsat curcubeul peste ea? Cum să transpui în cuvinte bogăția de produse ce inundă piețele, ori aromele fructelor peste care tronează la loc de cinste miresmele “gutânilor”?
E greu, dar nu imposibil. Imaginea toamnei, surprinsă într-o clipă de bucurie, am întâlnit-o ieri; poate imaginea perfectă pentru definiția acestui anotimp. Un strop de soare, un vânt rece care te pătrunde, gospodine încărcate cu sacoșe abia venind dinspre piață de parcă s-ar fi anunțat că iarna ține un an, munți de varză ce nu-și mai încăpeau în frunze, grămezi de gogoșari ce stăteau parcă să plesnească de soarele verii și nelipsitul dovleac pentru plăcintă ce-mi amintește de anii liniștiți ai copilăriei și de poveștile bunicii.
Pentru a completa parcă definiția, mai adaug freamătul și bucuria unei zile însorite, ce a cuprins unul din parcurile pentru copii: mame cu țânci în brațe, tătici purtând cu bărbăție și mândrie nedisimulată căruciorul, sute cred de copii alergând de la un loc de joacă la altul, adolescenți ținându-se de mână, ori pensionari privind lung în zare la anii tinereții.
Cum să poți să dai o definiție milioanelor de sentimente ce te cuprind când vezi o astfel de imagine; cum poți să stai pasiv și să nu te cuprindă melancolia? La toate acestea mai adaug o imagine; aceea a lunii răsărită-n asfințit, proptind parcă cerul în două coarne. Aceasta cred că a fost luna ce l-a inspirat pe Taica Nica să o cânte în doinele sale.
E greu să dai o definiție toamnei; mai ales când știi că toate acestea vor dispărea la prima brumă. La primul ger mai aspru al iernii care va să vină, toate acestea vor fi o amintire. O amintire ce ne va însoți probabil în nopțile lungi ce vor urma.
Iar pentru ca definiția să fie completă, stropii reci de ploaie ce ne biciuiesc azi sufletele vin pentru a întregi tabloul acestui anotimp. E toamnă, o toamnă pe care trebuie să o privim ca să-i vedem frumusețea. Un anotimp al melancoliei, al sfârșitului, dar care lasă de înțeles că va reveni. După o nouă primăvară și un nou început.
Dan Agache
Sursă foto: www.paralela45.ro
