Miniştrii europeni de interne, reuniţi joi la Luxemburg în cadrul Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), s-au angajat să accelereze procesul de repatriere a refugiaţilor care nu pot primi azil în Uniunea Europeană şi să consolideze protecţia frontierelor externe ale blocului comunitar, acestea fiind şi condiţiile puse anterior de unele state pentru a accepta cotele obligatorii de refugiaţi, transmite agenţia EFE.
Criteriul care stă la baza separării refugiaţilor în cei care trebuie expulzaţi şi cei care pot primi azil este ţara lor de origine. Astfel, refugiaţii veniţi din ţări unde există conflicte armate de amploare ori regimuri represive, cum ar fi Siria sau Eritreea, sunt consideraţi eligibili pentru statutul de refugiaţ ceilalţi fiind consideraţi imigranţi economici. ‘Cei care nu au nevoie de protecţie internaţională trebuie să se întoarcă în ţările lor de origine’, a declarat după reuniune Jean Asselborn, ministrul de interne al Luxemburgului, ţară ce deţine preşedinţia Consiliului European. Cei 28 de miniştri au stabilit de asemenea că se poate folosi şi detenţia ‘ca măsură de ultimă instanţă’.
Acest Consiliu JAI s-a desfăşurat cu o zi înaintea începerii implementării controversatului plan al redistribuirii refugiaţilor prin cote obligatorii între statele UE, un prim grup de 20 de refugiaţi eritreeni urmând să fie transferaţi vineri din Italia în Suedia. Ministrul Asselborn a recunoscut că unele state au acceptat condiţionat aceste cote obligatorii, ele cerând aplicarea efectivă a politicii de repatriere a imigranţilor economici şi consolidarea protecţiei frontierelor externe ale UE.
Dar există şi ‘o altă faţetă a medaliei’ cotelor obligatorii, a apreciat la rândul său comisarul european responsabil cu imigraţia, grecul Dimitris Avramopouloş făcând referire la decizia de a se intensifica repatrierea imigranţilor economici, cum ar fi majoritatea africanilor sau pakistanezii, care au venit în Europa motivaţi doar de dorinţa de a găsi un trai mai bun.
Totuşi, rămâne de văzut în ce măsură se va reuşi aplicarea efectivă a acestei decizii, având în vedere că anul trecut numai 39% dintre imigranţii ilegali care au fost înştiinţaţi că trebuie să părăsească Europa chiar au făcut acest lucru.
De asemenea, la acest Consiliu JAI s-a convenit să se recurgă la o ‘combinaţie echilibrată de presiuni şi stimulente’ faţă de statele de origine şi de tranzit a imigranţilor pentru a le determina să coopereze în acţiunile de repatriere. Această chestiune va domina agenda summitului ce va reuni şefii de stat europeni şi africani, pe 11 şi 12 noiembrie în Malta. Un exemplu în cadrul unei asemenea politici ar fi condiţionarea ajutorului pentru dezvoltare de primirea imigranţilor repatriaţi.
Pe de altă parte, miniştrii europeni de interne şi-au reafirmat voinţa de a lua măsuri pentru preluarea controlului frontierelor externe ale UE, care în prezent sunt traversate cu uşurinţă de refugiaţi. ‘Dacă nu reuşim să eficientizăm controlul frontierelor externe, există un risc enorm ca spaţiul Schengen să nu supravieţuiească’, a avertizat Jean Asselborn.
Însă iniţiativa ministrului francez de interne, Bernard Cazeneuve, de creare a unui corp de protecţie a frontierelor externe ale UE, care să fie desfăşurat în zonele cu o presiune migratorie semnificativă, nu a fost agreat de toţi omologii săi europeni, deşi un proiect de acest fel a fost prezentat anterior şi de Comisia Europeană.
Ei au convenit în schimb să consolideze Agenţia europeană pentru supravegherea frontierelor (Frontex), organism care a cerut săptămâna aceasta statelor blocului comunitar să contribuie la sporirea efectivelor sale cu încă 775 de membri, un răspuns fiind aşteptat la summitul european din perioada 15-16 octombrie.
Comisarul Avramopoulos a declarat că la acest Consiliu JAI a asistat la o dezbatere foarte interesantă pe tema dacă gestiunea frontierelor externe trebuie să fie o responsabilitate naţională sau una comună a întregii Uniuni Europene, el asigurând că va ţine cont de opiniile exprimate în elaborarea unei propuneri pe care o va prezenta către sfârşitul anului.
AGERPRES
