Rapoartele de monitorizare a modului în care funcţionează justiţia românească, celebrele MCV-uri, au ajuns un fel de bau-bau pentru ţara noastră: ba ne critică, ba ne laudă, ba ne dojenesc cu arătătorul, precum doamna învăţătoare pentru un geam spart în curtea şcolii.
Acum vă spun sincer, nu mă prea pricep bine la tot ceea ce însemnă sistem juridic în general şi în special în România. Am mai auzit şi eu ba de una, ba de alta, dar atât. Eu sunt specialist la pronosport; jocul acela cu 1, X, 2, în care speri ca ceea ce ai visat tu noaptea să se împlinească pe terenul de fotbal. Încercând o comparaţie între pronosportul meu şi justiţia noastră, aşa cum este ea, cu bune cu rele, am constatat că la justiţie nu merge cu 1, X, 2. Dacă la fotbal şi remiza e câştigătoare pentru cel ce a pariat, în justiţie nu merge nici cu meci nul, nici cu meci egal. E drept că blaturi sunt şi colo şi colo, dar astea nu se pun.
Atunci când te prezinţi în instanţă, îţi cauţi dreptatea; ceri judecătorului să-ţi spună dacă în speţa respectivă ai dreptate tu, sau oponentul tău. Nu merge să aveţi amândoi dreptate, deci 1 sau 2, fără X. Asta înseamnă că jumătate din cei care se prezintă în instanţă câştigă; la fel cum e adevărat că celalată jumătate pierde. Şi atunci mă întreb de ce avize negative, de ce ne ceartă Uniunea Europeană. Aşa cum e normal unii câştigă, iar alţii pierd, funcţie de dovezile din dosar şi de interpretarea legii de către magistrat. De unde ştiu cei de la Bruxelless cine are dreptate şi cine nu, dacă nu au acces la dosar; de ce spun că justiţia nu e corectă? Nu ar fi corectă dacă ar da de exemplu meci nul, adică să dea dreptate şi reclamantului şi pârâtului, ceea ce sincer nu am auzit să se fi întâmplat până acum.
Să fi luat domniile lor în calcul, atunci când au spus că nu se respectă justiţia în România, faptul că deşi fură toţi, în instanţă ajung doar uni? Sau faptul că multe dosare începute de procurori stau pitite la sertar până când se primeşte undă verde pe linie politică? Sau o serie de persoane publice cu dosar pus la sertar sunt lăsate să acceadă la funcţii şi demnităţi publice pentru ca apoi să poată fi dirijate de o mână nevăzută, la fel cum face păpuşarul cu jucăriile lui legate cu sfoară spre deliciul celor mici.
Un lucru e cert: Justiţia ar trebui să fie legată la ochi, astfel încât să nu ţină cont decât de faptele puse în balanţă; teoretic. Practic lucrurile stau puţin altfel, pentru că în justiţia românească prezumţia de nevinovăţie e doar o declaraţie fără acoperire. Şi tot în justiţia românească trebuie să-ţi dovedeşti nevinovăţia atunci când cineva te acuză; nu procurorii trebuie să dovedească faptul că ai făcut ceva, ci tu eşti cel care trebuie să demonstreze că nu ai făcut ceea ce cineva, cu sau fără intenţie, te-a acuzat că ai fi săvârşit.
Aşa că rapoarte MCV pe justiţie sunt asemenea unei frecţii cu apă sfinţită la un picior de lemn; nu fac rău, dar nici bine. Şi totuşi sunt unii care mai speră că justiţia mai poate funcţiona cu rezultate de 1, X sau 2, ca la pronosport.
