Şi totuşi…

bebelus - ele.ro
A scăzut natalitatea în România; dramatic; şi totuşi… Suntem tot mai puţini şi tot mai săraci, ar spune unii. Nu ne mai ajung banii de la o leafă la alta sau de la o pensie la alta; şi totuşi… Tinerele spun că nu există siguranţa locului de muncă pentru a aduce pe lume un copil, că sistemul sanitar e precar, că nu are rost să se lege la cap cu creşterea şi educarea unui copil; şi totuşi… Domnii se tund acasă sau prin vecini, că la frizer e scump; şi totuşi… În vacanţe nu mergem, că e scump hotelul; şi totuşi…
Şi totuşi există bani pentru animalele de companie. Nu fac copii, dar îmi iau un căţel, un papagal, o pisică sau un purceluş de Guineea. E scump să mergi prin spitale ori să treci pe la farmacii, dar pentru un căţel lăsăm lunar altă dată, sau din două în două luni, sume frumuşele pentru vaccin, deparazitare internă ori externă. Ocolim cu grijă frizeria, dar… când e vorba de ăla micu, punem la bătaie şi un sfert din chenzină pentru a-l face frumuşel mânca-l-ar mama de bubico. Animalele de companie ne umplu viaţa şi ne golesc buzunarele. Mai nou au apărut grădiniţe, hoteluri, ori saloane de înfrumuseţare pentru animalele de companie. Nu mai vorbesc de casele de modă create special pentru căţel, purcel ori pisic. Noroc că unora nu le dă prin cap să facă haine şi pentru peştii din acvariu; impermeabile, să nu se ude. Avem noi păsărelele noastre şi nu fac referire la știgliţi canari ori papagali, alte animale de companie, nu. Păsărele… din acelea… ştiţi dumneavoastră de care.
Poate pentru unii e un hoby; pentru alţii e chiar o recomandare medicală, în special pentru vârstnici, persoane singure ori depresive. Plouă, ninge, bate vântul, am n-am chef, trebuie să plimb căţelul, pisica ori acvariul. Pardon ăsta nu se plimă, aici trebuie schimbată doar apa. În urmă cu câţiva ani, singurele animale de companie erau câţiva gubi-cobra în acvariu sau vre-un şoricel, alb şi pufos pentru ăla mică, pe care îl lăsam puţin în grija pisicii când ne săturam de el. Acum gusturile s-au schimbat, iar pretenţiile au crescut. Odată cu ele a înflorit şi o industrie paralelă, gata să satisfacă orice capriciu al stăpânului, ori dorinţă nerostită a animăluţului în cauză. Ba mai mult unii se laudă cu noile achiziţii în materie de vestimentaţie, frizuri sau mai ştiu eu ce moft în materie de animale de companie. Pentru ele avem timp, avem bani, avem răbdare, avem de toate. Avem şi investim.
Desigur animalele nu sunt vinovate cu nimic. În măsura în care ştiu şi pot, ne răsplătesc cu ce ştiu ele mai bine, un giumbuşluc, un dat din coadă, un tors pisicesc în braţe, sau o gaură în canapeaua de piele; mă rog, fiecare, cum are norocul. S-au înmulţit animalele de companie, mai ceva ca ciupercile după ploaie. în schimb, a scăzut natalitatea. E mai comod să ai un pisoi, un căţel sau un purcel fie el şi de guineea, decât să ai un copil. Griji, probleme, responsabilităţi, cheltuieli, iar când prind aripi îşi i-au zborul, la figurat desigur şi uită să-ţi mai spună o vorbă bună sau măcar să-ţi dea bună ziua. Şi atunci ce-i de făcut? Cred că cel mai corect ar fi să facem copii, cărora să le cumpărăm animale de companie. Aşa îi responsabilizăm pe cei mici şi ne satisfacem şi noi capriciul.
Eu personal ştiu una şi bună; aş vrea, într-o altă viaţă desigur, că în asta e mai greu, să fiu câine câine. Zău. Să-mi dea şi mie cineva de 3 ori pe zi mâncare, iar seara să-mi dea drumul în sat… să-mi fac de cap. HAM zis.

Sursa foto: ele.ro
(Dan Agache)

1 COMENTARIU

Comentariile sunt închise.

De același autor

Related Articles